Rodul mării de Ion Pillat Mi-ai cerut, privind talazul nebrăzdat de nici o navă, Unde-și moaie doar aripa zborul unui elcovan, Să-ți aduc din fundul mării, ca pescarul năzdrăvan, O minune să desfete nostalgia ta bolnavă. Și prin valuri translucide cu vibrații de fosfor, Unde tremură sargasul și se-nalță goemonii, Lîngă stelele de mare cu-nflorirea anemonii, Scufundat-am în adîncuri dorul meu lampadofor. Cu lumina într-o mînă și într-alta cu tridentul, Gol, purtînd în ochi iubirea și năvodul între dinți, Dar purtat de amăgirea unei veșnice credințe, A lăsat să-l năpădească și să-l tragă-n fund curentul. Pescui ursine rare, mărgărint cu luci de stea, Pe nisipuri fabuloase ca grădinile Golcundei, Cînd, cu soarele, din zare vine cavalcada undei Cu penașuri de lumină și cu coamele de nea… Și culese flori de nufăr – ce pe țărm erau meduze – Scoici trandafirii ursite s-aibă farmec feminin, Cînd în adumbrirea zilei valul mării e senin Și în limpeziri de vise formele devin confuze. Lumină smaraldul arctic sub ghețarul triumfal, Duse plasa în azurul însoritelor escale Și din apa nemișcată pînă-n ape tropicale Toate mările cuprinse le aprinse val cu val. Răscolind prin oceane irizatele vitrine Cu […]
The post Rodul mării appeared first on Observator Cultural.
Rodul mării
